10 ore la Scobar

(Povestea unei partide de pescuit la feeder la scobar , pe Dunare. )

Este  jumătatea lui Octombrie si vremea e mai schimbătoare decât o femeie atunci când are în vizita rudele de la Roşiori.

Îmi adun în minte partidele de anul acesta si regret încă o dată faptul că din cauza concursurilor, antrenamentelor, a vremii sau poate a vremurilor, am ignorat pescuitul cel mai drag mie şi anume pescuitul pe ape sălbatice,  după peşti sălbatici.  O singură ieșire la Argeş, o singură ieșire (de plăcere) pe Dunăre, niciuna pe Neajlov, Sabar, Ciorogârla … sunt statistici pe care nu credeam să le asociez cu palmaresul personal al lui 2013.

Nu pot decât să sper că zicala  „nu contează cum începe, important e cum se termină” să îşi regăsească oarece sens la bilanțul final, din 31 Decembrie.

Am decis ca acum – în al 10-lea ceas – să îndrept ceea ce mai pot îndrepta, şi ca să nu o mai lungesc, având opțiunea unei ieşiri chiar dacă solitară, mi-am setat drept cap-compas Dunărea. Specia țintă aleasă – bineînțeles – Scobarul .

Mă mişc greu de dimineață aşa că primele semnale ale răsăritului mă prind  pe drumul spre Giurgiu. Nu mă pot abține să nu mă gândesc că e cam târziu şi nu voi găsi locul liber,  dar până să ajung pe malul Dunării realizez repede că  va fi o zi mohorâtă.

Cerul are culoarea ecranului unui televizor fără semnal . E genul acela de zi în care  daca nu te-ai uita la ceas nu ai ştii daca e 8 dimineața sau 4 după-amiaza şi  pare că va fi destul de frig. Desigur ,  cei comozi vor sta acasă.

Asa ca nu mă grăbesc.  Drumurile de pe malul Dunării sunt pline de capcane pentru mașinile joase. De la volanul Corsei mă încrunt puțin la câteva traversări dar asta nu îmi afectează cu nimic bucuria de a mă afla acolo. Mai mult, odată ajuns, observ că sunt foarte puțini pescari în zona şi nu mă pot abţine să nu gandesc că peştele poate lipsi cu desăvârşire.

În general, dacă se prinde peşte, atunci şi malurile fluviului sunt pline ochi de localnici şi provinciali.  Acestia stau cu zilele ocupând zeci de metri de mal cu echipamente îndoielnice , câştigate parcă la punga de  pufuleţi.  Spera la marea captură.  Si pentru ca nu vine, duc acasa toti alevinii prinsi, si dau vina pe orice si oricine, numai pe ei si abordarea lor gresita, nu…

Sunt conştient că unii dintre voi mă vor considera răutăcios, dar de prea multe ori am pățit ca  pe o porţiune de 100m de plajă sa nu îţi fie permis accesul la pescuit folosind un feeder pentru că doar 2 pseudo-pescari au înşiraţi 30-40 de pari cu clopoţei în vârf.

Am lăsat repede în urmă gândurile negre şi de aici încolo, indiferent dacă voi găsi sau nu Scobarii cantonaţi pe zona.Sunt în natură, sunt pe malul Dunării si ma voi bucura din plin de asta.

Răsuflu uşurat,  ca locul pe care doream sa ajung e liber.  Are si vremea  urâtă avantajele ei  îmi zic repede– şi iata-mă instalându-mi grabit  unica lansetă adusă cu mine. E o lanseta categorie grea, mă aştept sa folosesc coşulete de 60-80 de grame +nadă aşa că am optat pentru folosirea unui  Garbolino Rocket Carp Feeder 3.95m cu putere pana la 150gr, folosind varful de  1.5 oz carbon.

Mulineta cu care împerechez lanseta este un Drennan FD 4000 ce m-a servit cu încredere în nenumărate partide dar, care azi mi-a făcut o surpriză neplacută.  ( „Mesaj către Drennan : Dacă tot oferiţi 3 tamburi metalici la mulinete, de ce nu puneti in cutie si  niște medicamente pentru memorie?” ).  Atunci când făceam bagajul mi-am propus sa nu uit să iau toți tamburii cu mine… Insa singurul tambur  pe care l-am luat a ramas  cel montat pe mulineta , unul încărcat cu un fir Toray RW de 0.28mm pe care l-am folosit la o partidă de crap.

Inutil să vă mai spun că un diametru aşa mare nu este tocmai indicat pentru un pescuit la feeder la scobar. In curentul puternic exista repercusiuni vizibile în burta formată de fir si implicit în precizia realizării unui vad, întrucât curentul oarecum variabil poate împinge mai mult sau mai puțin coşulețul, către aval în căderea sa prin coloană de apa. Un BR 0,215 mm sau chiar si SuperStrong -ul de 0.24 mm cum am pe ceilalți tamburi ar fi fost mult mai indicat.

Am înghiţit în sec şi mi-am continuat pregătirile sperând ca nu voi mai avea alte surprize care să mă bântuie pe parcursul partidei, dar ….

Chiar daca o iau înainte cu povestea, am să vă spun cu aceasta ocazie ca am rămas şi  fară nadă,  înainte să rămân fără chef de pescuit şi fără peşte în față.

Insuficienți viermi, insuficientă nadă şi făra firul potrivit – acestea ar trebui să fie un mare „Aşa nu!”.

Asta e, am ca scuza jalnică faptul că am fost cam prea zgârcit cu bagajul temându-mă ca nu pot intra cu mașina pana la locul de pescuit, şi că voi avea de cărat prin pădure, neluând nici o alta mulineta de rezervă pe care aveam fir mai subțire, nici mai multă nadă, cu excepția unei pungii începute.

Acum, din fotoliul de acasă, pot spune ca a nu avea ce trebuie la mine s-a dovedit pana la urma lait-motivul acestei partide de pescuit la feeder la scobar ..

Pescuiesc cu o nadă la prima vedere exotică, născută fără doar şi poate sub zodia experimentelor pe care îmi place sa le fac – o combinatie 50/50 –  Bait-Tech Mantra (1kg) şi Bait-Tech Super Method Mix (1 kg), cu foarte puțin vierme viu.

În mod cert se impunea să fi luat mai mult vierme dar nerăbdarea m-a făcut să ies pe cel mai simplu drum din Bucureşti şi să nu mai trec pe la magazin, considerând într-un moment de  nebunie oarba că o cantitate de  250-300gr rămasa de la o partidă anterioară , ar fi fost suficientă.

Am decis să compensez cu ceva micro pelete(pe astea nu le-am uitat, deh), deşi nu auzisem pe nimeni să menționeze vreodată faptul că năsosul ar fi interesat de aşa ceva.

Sfântă nebunie, dacă e experiment atunci experiment să fie, mi-am zis.  Şi daca nu o vrea scobarul peletele de halibut ….poate doamna mreană sau altcineva?

Dunărea e mare, şi nebănuiți sunt peştii care vin la nadă. Mi-aş fi dorit  un dril cu morunași sau mrene, nu m-ar fi supărat nici apariția altor peşti demni de pretenția de a se fotografia împreuna cu subsemnatul.

Mantra este o nada grea, foarte colantă,  şi are o culoare care îmi place în apele  adânci – roşu /brun, iar Super Method Mixul e o nadă cu multa ingrediente naturale, de mare atracție, cu multa cânepa măcinată în ea şi cu un miros dulceag – condimentat.

Ambele se adresează tuturor ciprinidelor, şi nu am folosit niciun aditiv. Ştiu, este o combinație din care lipseşte brânza, caşcavalul şi alte asemenea date drept impetuos necesare la un pescuit la feeder la scobar şi mreană dar… E o combinatie pe care eu am mai pariat şi ce pot să zic …nu am pierdut încă niciodată.

pescuit la feeder la scobar

Prima aruncare, într-un loc unde apa avea numai 2-3 metri, şi instantaneu, primul semnal la vârf, urmat de o trăsătură mai decisă la care şi înțep.  Ce uşurare, la capăt simt zbaterea mirată a unui peşte deloc mic. Ah, Dunăre Dunăre, femeie oacheşă care m-ai şi iertat ca nu te-am vizitat, cum îmi aduci tu zâmbetul pe buze!

E un caras la 300 de grame, nu chiar specia pe care o urmăream/aşteptam, dar e atât de binevenit, ca orice altceva nu mai contează. Urmează apoi un rapid  inventar al speciilor din zonă : avat (micuţ), mreană (micută şi dânsa), Phallus Pastoralis (guvidele),morunaş cât palma – două bucăți,  ocheană (!), şi în sfârșit primul scobar. Apoi  şi al doilea  şi al treilea. După care, în stilul tradițional al pescuitului pe Dunăre, peştele „se taie” fără niciun semnal evident.

30-40 de minute trec fără trăsătură  şi realizez ca pescuiesc acolo unde peştele nu mai e,  la apa prea mica, probabil, gandindu-ma ca peştii prinşi pana acum  fiind  dintre cei care au „înnoptat” pe acolo.

Aşa că fac ceea ce nu prea se face,  adica mă de-clipsez fara sa marchez firul şi mă duc direct în curentul principal, dincolo de un prag semnificativ cu o cădere de 4-5 metri , deci  într-un loc în care estimez că apa avea cel puțin 7-8 metri adâncime. Încerc marea cu degetul dacă pot spune aşa.

Cineva acolo sus în mod cert mă iubeşte, mişcarea se dovedeşte câştigătoare , un scobar mai  îmbrăcat fiind atras de buchetul de viermi pregătit nu atât de mult pentru el cât pentru orice peşte ar fi fost in zonă.

pescuit la feeder la scobar

Din nou, contrar idei ca o variantă câştigătoare nu prea se schimbă, pun doar doi viermi în cârligul Owner 50354 şi lansez. Trăsătura – nu la fel de decisă ca prima –  apare cam la 4 minute după lansare tocmai când mă pregăteam să recuperez.

Concursurile mi-au creat un obicei ciudat de a număra în cap cam până la 120 şi înapoi.. De multe ori nu apuc să duc până la capăt exercitiul acesta că peştele decide să mă întrerupă. Mă gandesc că poate buchetul să fi fost motivul trăsăturii decise aşa că încerc din nou pe 4 viermi, pe 3 şi apoi rămân pe 2 – combinația Dinamo, – variantă care pare ca determină cel mai repede trăsătura (undeva intre 3-4 minute de la lansare, vârful îşi începe dansul magnetic de care am devenit dependent).

Cam acesta va fi ritmul prezentărilor pentru următoarele 2 ore – din păcate cel puțin unul din trei peşti fiind pierdut la prag.

Curentul foarte puternic acolo în combinație cu coșulețele de 70-80 de grame fac dificil de săltat capturile peste prag așadar pățesc ceea ce pățim cu toții pe Dunăre, şi anume plătesc tributul peştilor prinşi, „moneda” constând  în cârlige, monturi, şi peşti care scapă.

Cu unul dintre scobarii mai îmbrăcați nu mai reuşesc să „sar pragul” coşulețul se înfige, forțez – aiurea – şi rup (când poate ca mai indicat era să slăbesc firul şi să sper ca ajutat de curent coșulețul se va desprinde).  Urmarea- refăcutul monturii, şi regăsitul vadului – îmi strică în mod evident ritmul de până atunci.

Prânzul mă găsește așadar pescuind în vadul din larg, în curentul principal. Scobarii par un pic mai mofturoşi, răpind mai mult,  prezentările fiind acum cam la 7-8 minute distanță, mai frecvente pe un singur vierme, şi acelea stârnite mai des atunci când mişcam coșulețul din prag, ciupind puternic de fir si detensionându-l.

Vorba unui amic, ar trebui să îi învețe cineva pe scobari că viermi sunt mâncare nu gumă de mestecat.

Daca puneam doi viermuşi spărgeau unul ca pe semințe si nu aveam trăsătura pozitivă. Sunt convins ca ați pățit şi voi, năsosul fiind celebru pentru ciudățeniile de genul acesteia în hrănire.

Decid să fac o pauză de masă, şi de re-făcut nadă, fiindcă cele 2 kilograme  pregătite de acasă dispăruse rapid în succesiunea de prezentări de până atunci.

Întrucât nu mai aveam Mantra  la mine folosesc doar kilogramul de Super Method Mix rămas şi reglez desfacerea nadei  prin strângerea puternica în coşuleț.Chiar şi aşa , observ ca nada se eliberează mai repede aşa ca sunt nevoit să trec pe un coşuleț Drennan  New Oval din PVC cu foarte puține găuri laterale.

Finele partidei survine odată cu terminarea şi a celei de-a doua transe de nadă, cu talia scobarilor mult mai mica (surprinzător) față de cei prinşi în prima parte a zilei.

Pun acest fapt nu pe schimbarea parțială a năzii ci pe faptul că nu am  folosit mai mult vierme astfel încât să aduc şi să mențin cârdul pe vadul meu. Pauzele  făcute de-a lungul partidei, s-au resimțit în mod evident  de fiecare data când am reluat pescuitu. Atunci cand faceti un pescuit la feeder la scobar,  consecventa, crescutul vadului cosulet cu cosulet, este foarte important.

Dar  vorba cântecului lui Edith Piaf –  Non, je ne regrette rien – (nu, nu regret nimic) –  poza cu rezultatul zilei fiind elocventă în acest sens.

Poate că se putea mult mai bine, într-o zi ca asta când Dunărea îți da ce are mai bun, dar după cum am văzut pe la ceilalți pescari din zonă…Se putea şi mult mai rău.

Cu speranța ca ați găsit în povestea ieşirii mele la pescuit măcar un pic de inspirație pentru partidele voastre, vă doresc fir întins şi cat mai multe zâmbete datorate pescuitului!

Claudiu Banu

2 comentarii la „10 ore la Scobar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *