http://www.pescuitpursisimplu.ro/tehnic ... n-gaurele/
sau direct pe forum
Cu toţii aţi văzut prin magazine momitoare închise pentru pescuit cu viermi, la fel de mulţi probabil le-au cumpărat strict pentru a avea o diversitate cât mai mare de coşuleţe în trusă sau pentru eventualitatea în care vor dori să încerce ceva inedit.
Incarcarea cosuletelor inchise
Alţii nici nu s-au obosit, considerând că vor cheltui sume mari de bani pentru o partidă efectuată cu acest tip de momitor, ceea ce este, în mare măsură, o concepţie falsă.
Deşi sunt momitoare extrem de versatile, putând fi folosite atât pe bălţi cât şi pe râuri, ne vom axa în cele ce urmează pe un pescuit în apă curgătoare, încercând să acoperim toate aspectele de care va trebui să ţinem seama.
Tipuri de momitoare închise
– PENTRU BALTĂ. Acestea au formă cilindrică sau de „rachetă”, cu lestul aşezat la capăt pentru a fi cât mai aerodinamice, fiind foarte uşor de lansat pe distanţe medii sau lungi
– PENTRU RÂURI. Pot fi cilindrice sau dreptunghiulare. O particularitate a aces – tora este aşezarea longitudinală a lestului pentru a se ţine bine în curent
– MOMITOARE COMBI. Sunt asemănătoare cu cele pentru pescuitul pe ape curgătoare, particularitatea acestora este că au căpăcele ce se pot scoate la ambele capete, rezultând astfel un momitor deschis, obişnuit, ce poate fi folosit atât pe baltă cât şi pe râu, acolo unde condiţiile de pescuit ne cer acest lucru.
Locurile de pescuit ce pot fi abordate
– Râurile cu debit-curent mic sau me diu ce şerpuiesc molcom la câmpie sunt locurile ideale.
– Râurile mari, cu un curent mediu sau tare. Pe aceste locuri va trebui să căutăm porţiuni fără fluctuaţii de curent, o curge re liniară. Dacă nu avem aşa ceva, vom căuta să pescuim la marginea curentului principal. Aceste condiţii sunt necesare pentru o nădire rectilinie şi pentru a evita împrăştierea inutilă a nadei, micşorând astfel şansele de a crea un vad eficient.
Specii de peşte ce pot fi prinse folosind momitoare închise:
– un răspuns evaziv ar fi că putem prinde orice peşte care înoată într-un râu şi nu am greşi cu nimic dar, în realitate, cele mai bune rezultate le vom avea atunci când căutăm să prindem scobar, clean, babuşcă, aceste specii hrănindu-se în mod activ, de multe ori răpind hrana ce curge odată cu apa.
– la polul opus avem specii p recum mreană, morunaş, plătică, batcă, ochioasă.
Acestea sunt specii care răspund foarte bine la groundbait, eficienţa maximă în pescuitul acestora având-o folosind momitoare deschise cu ajutorul cărora putem crea eficient un vad pe care peştii să poposească.
Echipament
– Am observat că mulţi pescari caută lansete picker, light sau medium - light şi scurte pentru a pescui pe râuri.
Mărturisesc că nu le văd sensul ca fiind de uz intensiv pe ape curgătoare. Desigur, sunt utile pe locuri unde ai vegetaţie în spate şi eşti limitat de spaţiu, dar acestea le consider excepţii.
– Personal folosesc lansetele lungi, de la 3,60 m până la 4,20 m, din clasa de putere medium, cu o acţiune progresivă sau semi-parabolică. De ce lansete aşa de lungi când pescuiesc la 10-15 m de mal? Este destul de simplu, o lansetă lungă îmi permite să ţin o mare parte din fir deasupra apei, având o porţiune mult mai mică de fir aflată sub directa influenţă a curentului de apă.
Tot datorită acestui fapt, pot folosi momitoare mai uşoare, care să se ţină pe substrat. Nu în ultimul rând, o lansetă mai lungă mă va ajuta în dril, mai ales că distanţa de pescuit este mică, deci mai puţin fir care să preia şocurile. Aici intervine importanţa lungimii lansetei, un blanc mai lung, de putere Medium şi o acţiune semi-parabolică sau progresivă, va prelua sarcina amortizării şocurilor din timpul unui dril.
Pe cale de consecinţă, toate aceste lucruri vă vor permite să folosiţi strune mai subţiri şi cârlige mai mici decât v-ar permite alt echipament.
– Mulineta; orice mulinetă de mărime 4000 ce echilibrează băţul şi face an samblul comod este potrivită. Un singur amendament, mulineta trebuie să aibe un mecanism solid întrucât va fi în permanenţă solicitată cu greutăţi de până la 100 g (sau chiar mai mari în unele cazuri).
Dacă mai luăm în considerare şi puterea curentului de apă, veţi înţelege de ce mecanismul este atât de important.
– Firul principal; cele mai indicate fire sunt cele cu un diametru de 0,20 mm–0,22 mm. Iată şi câteva motive pentru care le prefer: pot fi folosite atât pe bălţi unde ai nevoie de lansări la distanţă, dar şi pe râuri sau Dunăre. Un alt motiv ar fi că folosesc multe monturi ce se realizează direct pe firul principal.
Folosind fire cu diametrul mai mic decât cele menţionate mai sus, va rezulta creearea unei monturi mai slabe şi unei rate mai mari de încâlcire a acesteia.
Nu în ultimul rând, de cât timp pescuiesc, nu am văzut diferenţe semnificative în materie de rezistenţă în apă curgătoare, între un fir cu diametru de 0,18 mm şi unul de 0,20 mm (evident, vorbim de diametre reale). Puteţi folosi şi înaintaş, şi atunci datele problemei se schimbă, iar diametrul firului principal poate fi scăzut.
– Greutatea coşuleţelor; trebuiesc alese momitoare care sunt „critic echilibrate”, adică o greutate ce permite fixarea acestora pe substrat, dar care, atunci când tragem de firul principal, să fie recuperate uşor. Şi aici avem două motive principale pentru această alegere; primul ar fi ca veţi avea o greutate cât mai mică ce va fi deasupra peştelui aflat în dril, ceea ce micşorează şansele de a scăpa peştele din cauza ruperii strunei, dezgăţării celor înţepaţi superficial sau dezdoirea cârligelor subţiri. Al doilea motiv este că putem controla prezentarea.
Prin tensionarea firului principal şi dislocarea coşuleţului putem crea o prezentare naturală a momelii din cârlig ce va curge la vale, iar această manevră, odată executată, va produce de cele mai multe ori o muşcătură violentă din partea peştilor de pe vad.
– Strune şi cârlige; acestea vor fi determinate în funcţie de peştii ţintă, talia acestora sau prezentarea momelii. Cu un echipament ca cel indicat mai sus puteţi folosi fără probleme o strună de 0,10 mm, dar de bună calitate, pentru a scoate peşti trecuţi de prima tinereţe. Aici, evident, tehnica obosirii peştelui contează foarte mult.
Nada folosită
În mod evident accentul se pune pe folosirea viermilor şi la fel de evident este faptul că unii vor întreba de ce mai folosim momitoare închise şi nu pe cele deschise. Şi în acestea putem introduce nadă vie, nu?
Este o întrebare pe deplin justificată, iar răspunsul constă în rolul pe care îl îndeplineşte groundbait-ul. Aşa cum am menţionat, momitoarele deschise sunt excelente pentru a putea crea un pat de nadă pe substrat, dar în cazul folosirii momitoarelor închise, nada are rol de apel.
Va fi una cu granulaţie foarte mică, ce se dispersează uşor în apă şi aduce peştii în zona cârligului de la distanţe foarte mari. Totodată, folosind această metodă, nu vom da ocazia peştilor să se sature pentru că nu există un loc pe care se va depune mâncarea, iar această tactică este excelentă pe râuri unde densitatea de peşte este mică şi vrem să capturăm cât mai mulţi din puţinii peşti pe care râul îi oferă.
Un alt aspect extrem de important este acela că odată ajuns momitorul în apă, va crea un nor şi o dâră de nadă, apoi vor începe să iasă şi viermii cu restul nadei din momitor. Peştele mic se va deplasa de cele mai multe ori cu acel nor de nadă, lăsând momeala de la cârlig în tihnă.
Pe parcursul partidei veţi observa o îmbunătăţire a numărului de trăsături, aceasta fiind o consecinţă directă a modului de nădire. Se va crea un reflex al peştilor odată cu trecerea timpului şi introducerea repetată a coşuleţelor pe vad. Mai întâi este norul, mirosul, gustul, după care vine mereu „bonusul” sub forma unui „asediu” al viermilor.
Competiţia la hrănire între peşti va fi augmentată şi odată cu aceasta va dispărea şi atenţia peştilor la momeala înţepată în cârlig, fiind mult mai repede păcăliţi să o ia.
Prepararea nadei
– Aşa cum am menţionat, am folosit o nadă cu granulaţie fină şi uniformă, pe bază de fishmeal şi proteine din carne, fără spărtură de cereale. Cu cât nada este mai uniformă, cu atât se va umecta mai uniform.
Tot la capitolul umectare, aceasta trebuie făcută cu o seară înaintea partidei pentru a fi sigur că a absorbit suficientă apă; nu ne este de folos o nadă care să se ridice spre suprafaţă, aceasta trebuie să curgă în aval, la rasul fundului apei, că doar acolo avem momeala.
– După cum se poate vedea şi în poze, nu m-am putut abţine să nu merg la două capete şi, deşi voiam să prind scobar şi clean, am bagat puţină brânză în mix pentru a apela şi mreana, iar cumătra nu s-a sfiit să mă viziteze pe mal.
Montura
– Pentru acest tip de pescuit prefer montura în buclă ce oferă câteva avantaje faţă de alte tipuri de monturi.
– Este usor de realizat şi nu necesită materiale extra cum ar fi opritoare, tuburi anti-tangle sau mărgele de cauciuc. Momitorul nu va lovi niciodată în nod, fiind permanent susţinut de bucla făcută pe fir.
– Răscirea firului pe care avem montat vârtejul de care vom ataşa struna este necesară pentru a întări acea porţiune şi va avea un efect de anti-tangle.
– Lansată corect (cu firul prins în clips sau oprită înainte ca aceasta să atingă apa) nu se va încâlci niciodată.
– Momitorul fiind prins în buclă, nu va aluneca spre vârful lansetei, în acest fel va fi mereu la îndemână pentru a fi încărcat.
Încărcarea momitorului
– Odată nada preparată, se va sita şi se va pune într-un recipient ce are ca pac pentru a evita uscarea acesteia.
Încărcarea se va face cu nadă fără a o comprima, cantitatea de vierme introdusă va rămâne a fi stabilită în funcţie de cum va răspunde peştele. Acest aspect este un mare plus al tehnici, deoarece ai în permanenţă control deplin asupra metodei de nădire. Dacă peştii sunt apatici sau se lasă aşteptaţi, se va folosi o proporţie mai mare de nadă pentru apelarea acestora din aval.
Reversul medaliei ar fi că odată ce peştii sunt prezenţi şi trăsăturile numeroase, raportul între viermi şi nadă va fi invers proporţional, vom folosi mai mult vierme. Ba chiar puteţi controla rata de descărcare a acestora prin mărirea diametrului găurilor, folosind un briceag sau o foarfecă.
Atenţie!
– Contrar primei impresii create la „rece”, conform căreia majoritatea viermilor se vor târî prin găurile de jos ale momitorului, realitatea este alta şi încă una crudă.
– Odată ajuns în apă, momitorul se va umple, iar în interiorul acestuia se va crea un curent turbionar ce va face ca viermii să se mişte ca într-un carusel, marea lor majoritate vor ajunge să iasă prin găurile laterale sau de sus.
– De acest lucru trebuie să ţineţi cont întrucât viermii care ies pe sus sau prin lateral vor călători mai mult prin apă până să înceapă să se rostogolească sau să rămână blocaţi în obstacolele de pe substrat.
– Informaţia este extrem de utilă deoarece va trebui să căutaţi această zona prin modificări succesive ale lungimii strunei.
Buget
Şi să nu rămân dator, am afirmat la început că această tehnică nu este una costisitoare. Într-o partidă de 6-7 ore, cu zeci de peşti capturaţi, am folosit aproximativ 300 g de viermi (10 lei) şi 1 kg de nadă (15 lei).
Dacă faceţi un calcul, veţi vedea că este aceeaşi sumă cheltuită pentru o partidă în care folosiţi momitoare deschise şi unde nu prea scăpaţi fără a consuma cel puţin 2 kg de nadă, să nu mai punem la socoteală aditivii.