Cum aveam de stat pe acolo minim 2 zile, m-am pregătit de acasă pentru o partidă de pescuit pe raul Someș, locația mai exactă fiind satul Danestii Chioarului. Nada Benzar mreana și scobar, bat Tubertini Telica și mulineta Zauber 4000 armată cu Toray BR 0.21.
Sâmbătă dimineața ma trezesc la 4 cu alarma pusa sa sune la ora 5, asa sunt eu înainte de a merge la pescuit... nu pot sa dorm, asa cum nu am dormit nici în clasa a 11-a înainte de a ieși la un suc cu cea tare creata din liceu. Ma învârt prin curte, trântesc portbagaj și uși pana trezesc toată casa. Mama, repede sa îmi facă o cafea și sa îmi pună pachet, cum sa meargă băiatul de acasă nemâncat și fără merinde? Tata, dacă tot nu ai somn ia trage tu 3 galeti de apa sa dau la joiana când ma dau jos din pat. După 40 minute de învârtit ca titirezul reușesc sa ies din curte cu direcția automatul de momeli vii din oraș. Da, în Baia Mare există aparat de momeli vii, ba aveau și ceva nada, ttx și pufuleți expandati.
La aparat, coada mai ceva ca la Mega Shop&Go (apropo, în Maramureș nu există Mega Image). Deși un prieten ma rugase sa filmez minunea, nu am îndrăznit sa scot telefonul și să-mi pun în cap ceata de ardeleni morocanosi din spatele meu. În cele 10 minute petrecute la coadă am căscat ochii la cei din fata mea pentru a vedea cum se folosește unealta diavolului. Ei bine, tot cu bani. Iau 2 cutii de viermi, 2 de rame și una de pufuleți.
Bang, cheia în contact, pun pe GPS satul Danestii Chioarului și talpa. În 22 minute ajung la destinație. Ies de pe asfalt, trec și de ultima casa din sat, în fata căreia oamenii parjoleau un porc în stil tradițional, cu paie. Am văzut urechile rumenite și jur ca mi-a trecut prin cap sa le cer o bucățică. Cu gândul la urechile porcului, maieul și colanții doamnei la vreo 30 ani care manuia furca intru în câmp. Defapt, nu era câmp... era o mare de solare. Oamenii păreau ca se pregătesc de apocalipsa, nu exagerez. Roșii, ardei, castraveți, vinete, varza și cate și mai cate. Toate irigate cu apa din Someș. Aaa, și sa nu uit porumbul numai bun de copt sau fiert. Deși m-a ispitit necuratul să-mi însușesc vreo 10 știuleți, am rezistat tentației făcând cruci cu limba în cerul gurii. Învățături din bătrâni.
Cu ochii știuleți, iau un viraj aiurea și deviez de la traseu. Deși în linie dreaptă locul de pescuit vizat era la mai puțin de 200 m, nu vedeam nicio varianta bătătorita de a ajunge la el. După 30 min de bătut câmpii reușesc sa ajung la un drum și de acolo în 5 minute la locul de pescuit.
Bagajul fiind redus la minim, în 5 minute deja făceam nadirea grea. Am ales o porțiune înaintea unui repezis, coșulețul de 90 grame făcând fata cu brio curentului. După 5 coșulețe, armez lanseta, îmi fac cruce și lansez.
Ma uit la cronometru, 2 minute... ma uit la vârf... dansa. Intep și recuperez. Un clean de aproximativ 30 cm. Moama, sa mor. Nu mai prinsesem clean din copilărie, nu pot sa descriu ce sentimente m-au încercat. Pleosc, ii dau drumul în apă puțin tulbure a Someșului. Lansez iar, mreana, clean, mreana, mreana, morunas, clean, mreana, mreana, mreana, oblete.
Ups, ce naiba cauta asta pe vadul meu. Concentrat la pescuit, nu am observat ca s-a ridicat ceata deasa. Deja era ora 10, pescuiam de aproape 3 ore. Schimb strune, ace, rugăciuni și cruci. Degeaba, ceva îmi toca viermii și o dată la 3 lansări scoteam un oblete. Disperat, pun rama și lansez. După nici 2 minute minune.
Aha, deci asta era. Pun iar rama, lansez și pornesc cronometrul. Însă cum nici Isus nu a venit a 2-a oară, asa nu au venit nici peștii pe vadul meu. Încerc timp de 4 ore sa prind altceva în afara de obleti și mrene cat obletii. Degeaba, soarele se pare ca i-a trimis pe toți să-și facă siesta. Cu inima grea ma hotărăsc sa strâng, neștiind dacă sa rad sau sa plâng.
Norii se adunau deja pe cer și ma grăbeam sa ies la sosea, deja bagasem masina pe niște coclauri de îmi era frică ca o sa ma acuze Casco-ul ca o folosesc la off road.
Sfârșit.
Mobile is King
