Pescuit la Feeder pe Dunare

[catalin232]

Un articol pubilcat cu ceva timp in urma in revista Aventuri la Pescuit dar cu informatii ce sunt valabile si in prezent !

http://www.pescuitpursisimplu.ro/locuri ... -vaduvite/

" Acum cativa ani m-am intors la Dunare suparat dupa o partida proasta, cu gandul sa-mi iau revansa. De data asta mi-am luat cu mine instrumentul special cu care eram decis sa fac un mic recensamant al speciilor: lanseta de feeder. Nada si alegerea monturii s-au dovedit inspirate, asa ca la finalul zilei scosesem la mal o jumatate de duzina de specii. Vedetele incontestabile ale partidei au fost vaduvitele, exemplare din ce in ce mai rare la noi.

Dupa o partida lamentabila de pescuit la Dunare, unde timp de trei zile nu s-a trecut pragul de 800 g, am decis sa-i ofer batranului fluviu inca o sansa sau, mai bine zis, sa ii dau sansa unei revanse. Asa ca, dupa doua saptamani, sunam in stanga si-n dreapta pentru a-mi face o idee despre cum mai merge pescuitul, rezultate recente, sfaturi sau orice ma poate ajuta sa apuc intr-o directie.

Salvarea a venit sub forma disponibilitatii unui coleg de pasiune de a merge cu mine pe bratul Macin, loc despre care auzisem numai lucruri bune. Nu din punct de vedere al capturilor neaparat, ci mai degraba a diversitatii speciilor ce pot fi prinse. Asadar, destinatia a fost aleasa, pregatiri, imbarcare, drum, iar dupa patru ore de mers cu masina iata-ne ajunsi pe taramul fagaduintei, o splendoare de loc cu un relief iesit din comun – padure pe un mal, dealuri verzi pe celalalt – si, inevitabil, padurari, foarte multi padurari. Si nu ma refer aici la acel nene imbracat in doc verde si cu palarie pe cap, ci la acei pescari care „planteaza” o padure de lansete pe sute de metri de mal, conform rationamentului eronat ca sansele cresc proportional cu numarul de scule. Fiecare cum il lasa constiinta, mai mult nu poti spune.

Ne apropiem si intram in vorba cu unul dintre posesorii de arsenal, care ne istoriseste vesnica poveste „Acum o saptamana prindeam si 30 kg pe zi, dar acum stau de trei zile si nu am vazut trasatura!”. Nu stiu daca lucrul acesta vi se intampla des, dar eu unul sunt satul de venit pe locurile de pescuit numai in perioade in care nu este activitate. Daca vreodata se va inventa masina timpului, in loc sa merg in viitor pentru a afla numerele de la loterie, ca orice roman lovit de criza si nu numai, pe cuvant de onoare ca nu as face altceva decat sa ma intorc in timp sa prind si eu odata acea epica „saptamana trecuta”.

Dupa asa vesti, ar fi trebuit sa fiu cu moralul la pamant, dar asta se intampla cu ceva ani in urma, pana sa descopar eficienta pescuitului la feeder acolo unde se simte cel mai bine si unde acest stil este imbatabil, pe ape curgatoare. Unde mai pui ca absolut nimeni nu folosea strune mai subtiri de 0,30 mm si carlige mai mici de nr. 2… chiar nu aveam de ce sa imi fac griji, aveam cel putin o sansa in plus fata de ei.

Ne luam ramas bun politicos, multumim pentru informatii si purcedem in cautarea unui loc liber si mai ferit de zarva clopoteilor agatati de lansetele vecinilor. Oricum, aveam deja presetate ceva locuri bune testate in partide anterioare de „calauza” mea. Unul dintre acestea fiind liber, am stabilit ca ne vom incerca norocul aici. La prima vedere totul este ca la carte, malul sapat in trepte de curenti, semn ca pragurile nu vor lipsi, pamantul lutos si tare, acestea fiind motive in plus pentru a testa terenul. Cand am terminat de asezat tabara deja se inserase bine, asa ca am lasat pescuitul pentru prima ora a diminetii.

Nada colata cu lut

A doua zi incepe in forta, cu mine pregatind feederele si planuind sondarea vadului, pentru determinarea adancimii, gasirea pragurilor, eventuale structuri si distanta la care urmeaza sa pescuiesc. Pentru asta obisnuiesc sa folosesc un plumb plat de 60 g, care va trebui sa fie lasat sa cada controlat pe substrat. Adica dupa lansare intotdeauna vom frana firul de pe tambur si vom derula spira cu spira pana ce tensiunea din bat va disparea, semn ca plumbul a atins substratul.

Aceasta manevra este extrem de importanta si, daca este executata corect, ne va da o imagine destul de precisa asupra locului sondat. Ne putem da seama unde sunt pragurile, care este adancimea aproximativa a apei si, poate cel mai important lucru, vom evita formarea unei baniere exagerate a firului in apa si micsoreaza semnificativ distanta dintre punctul in care plumbul atinge suprafata apei si cel in care se asaza pe substrat (situatie care apare atunci cand cand, imediat dupa lansare, inchidem pick-up-ul mulinetei si tinem firul tensionat).

Dupa circa 15 minute de sondat, aveam si primele rezulate: trei praguri situate la o distanta accesibila pescuitului, la circa 12, 17, respectiv 25 m, cu adancime diferita, de la 2,5 m in primul prag, pana la aproximativ 8 m in pragul al treilea. Am decis intr-un final ca voi pescui intr-o adancime de 3-4 m, adica in apropierea pragului al doilea, fapt ce mi-a influentat si decizia cu privire la pregatirea nadei pentru crearea vadului.

Multi pescari aflati la inceput de drum considera o sarcina dificila crearea unui vad pe o apa curgatoare, dar in realitate nu este greu, atat timp cat ai datele rezultate in urma sondarii. Astfel, in majoritatea cazurilor cand se pescuieste la o adancime de 2-3 m si un curent moderat, este suficienta pregatirea unei nade mai colante, iar TTX-ul este ideal pentru asta. Dar, avand in vedere ca in cazul de fata adancimea depaseste valoarea data anterior, este indicat ca in nada sa adaugam pamant pentru a o face mai grea, sa coboare mai repede pe substrat si sa nu fie spalata cu usurinta de pe vad.

O astfel de nada se poate face folosind 1,5 kg TTX, pe care il vom supraumecta, astfel incat sa rezulte un terci foarte moale. Apoi introducem circa 4 kg de nada uscata si amestecam pentru omogenizare, obtinand o nada foarte colanta. Aceasta se mai poate imbunatati prin adaugarea viermilor opariti, a arpacasului fiert si a peletelor (ceea ce am si facut), acestea din urma avand rolul de a mentine mai mult timp pestii pe vad pentru a le culege. Cateva maini zdravene de pamant cleios luat chiar de pe malul apei si framantat cu nada va fi tot ceea ce este necesar pentru a ne putea face un vad.

Spre deosebire de balta, pe o apa curgatoare bulgarii de nada se fac mult mai mari si se turtesc, pentru a nu se rostogoli. O alta particularitate apare in momentul nadirii propriu-zise: vom arunca bulgarii cu 2-3 m in amonte si la o distanta cu 1-3 m mai mica de locul unde vom pescui. Evident, aceste valori se vor schimba permanent, in functie de adancimea si puterea curentului. Dar, nefiind o stiinta exacta, singura modalitate de a capata experienta este sa faceti cat mai multe partide.

Montura fina

Aminteam la inceputul textului ca majoritatea pescarilor care aleg Dunarea ca destinatie folosesc in general un echipament excesiv de solid. In parte, se poate explica atunci cand sunt urmarite exemplare foarte mari sau atunci cand pescuiesti in agatatura. Dar cum nu este cazul de fata, un fir principal de 0,22 mm, ce va opune o rezistenta moderata in apa, rezultand o baniera redusa si, implicit, o semnalizare mai buna a trasaturilor, o struna lunga cu grosimea de 0,16 – 0,18 mm si un carlig nr. 10 vor asigura intotdeauna mai multe prezentari decat la vecinii care spera la capturi capitale.

Cosuletul il vom alege intotdeauna in functie de puterea curentului. O modalitate de a determina greutatea ce trebuie folosita si care nu da gres consta in incercarea succesiva cu diferite gramaje, lansand pe vad cosuletul gol. Lucrul acesta se practica pentru a evita rostogolirea sau tararea cosuletului pe vad odata ce se va descarca de nada, ducand la scoaterea carligului si a momelii in afara zonei nadite. Pentru momitor se face o alta nada, moderat colanta, ce se va desface lent si se va imprastia in zona momelii ajutata de curenti. Din compozitia ei nu ar trebui sa lipseasca viermii opariti, dar si vii, semintele si peletele, intrucat acestea vor asigura in majoritatea cazurilor nadirea de intretinere.

Cat priveste montura, intotdeauna incerc sa mentin lucrurile cat mai simplu cu putinta: o agrafa culisanta cu margea sau un tub antinod – pe care il prefer si utilizez cel mai des –, un opritor de cauciuc, vartej, struna si carlig. Daca sunt situatii exceptionale in care trasaturile se soldeaza cu multe ratari, iar cauza nu este lungimea strunei, momeala sau marimea carligului, folosesc un opritor de silicon la circa 10 cm deasupra tubului antinod, pentru a realiza o montura semi-fixa cu autointepare. In majoritatea cazurilor aceasta metoda functioneaza de minune.

Intai mic, apoi mare

Dupa parcurgerea tuturor etapelor de mai sus, a venit si clipa mult asteptata, punerea momelii in carlig, adica 3-4 viermi, si culegerea roadelor unei munci ce a durat cateva zeci de minute bune. Nu peste mult timp apare si prima semnalizare, un tremur nervos al varfului, intep si deja aveam primul peste, un hibrid de platica cu babusca, nu mai mare de 15 cm. Se degorjeaza si se elibereaza neconditionat. 30 de minute mai tarziu, alti patru pesti aveau sa-si tradeze prezenta pe vad.

Mai mereu, primii pesti care isi fac aparitia la inceputul partidei vor fi cei de talie mica, dar, odata cu trecerea timpului si momirea repetata folosind nada din momitor, fratii lor mai mari nu vor intarzia sa apara. Nu a iesit cu nimic din tipare nici partida de fata – un caras de aproximativ 500 g, urmat de cateva platici sarite de litra aveau sa deschida „petrecerea” la clasa medie. Singurul lucru neasteptat a fost faptul ca, incercand selectarea pestilor pentru a evita platicile, am realizat ca singura momeala preferata de pesti este viermele. Asa ca nu mi-a ramas decat sa incerc diferite variante de asezare a acestora in carlig si ceva jonglerii cu numarul lor.

Renumele bratului Macin a ramas intact, la finele partidei bifand numeroase specii de peste: caras, ciortan, platica si toti hibrizii pe care aceasta ii face, chiar somnul si salaul si-au „patat” reputatia de rapitori prin excelenta si au servit cu placere viermii atarnati in carlig. Dar surpriza cea mai mare a constat in prinderea a doua vaduvite, pesti cu un colorit extraordinar, extrem de bataiosi si vivace, care, din pacate, sunt destul de rari prin apele noastre. Chiar daca as fi reusit doar capturarea lor si nimic altceva si tot ar fi meritat deplasarea, intrucat sunt un impatimit al speciilor rare care ne populeaza raurile si lacurile.

La finele zilei, teoria mi-a fost confirmata pe deplin: pescuitul la feeder folosind monturi fine este capabil sa ofere satisfactii chiar si atunci cand majoritatea pescarilor de pe malul raului se plang de inactivitatea pestilor. In cazul de fata, mai ales, noi care am pescuit in acest stil am fost cam singurii care au reusit sa prinda peste, iar lansetele noastre au fost singurele ramuri verzi activand necontenit din toata padurea de uscaturi de pe mal ce asteptau venirea „monstrului”. "

Nota : Turtele cu lut ( pamant) le-am folosit deoarece pescuiam numai pe timpul zilei si doream ca vadul sa ramana activ si pe timpul noptii. Este o strategie foarte buna de urmat cand se fac iesiri de 2 sau mai multe zile .

[Stefan Turcu]

Mama Catalin, ce mai vremuri! Super! Cand ai facut partida asta? In urma cu cati ani!

[catalin232]

2010 cred ..... nu mai retin.. o sa caut revista pe acasa sa vad .....

[rostromer]

Foarte frumos scris Cataline! Felicitari!
Cumva batul ala a ajuns la mine? imi pare SR3-ul de 4m

[catalin232]

Foarte frumos scris Cataline! Felicitari!
Cumva batul ala a ajuns la mine? imi pare SR3-ul de 4m

M-ai prins . Deci are 2 aparitii in revista batul ala A mai fost odata pe Arges

[Tiby Baschet]

foarte fain articolul

[florin oprea]

Frumos articolul detaliat,bravo Catalin,mai asteptam si alte artocole.

[Mihai]

O intrebare as avea. Firul principal de 0.22 era monofilament sau textil.

[catalin232]

O intrebare as avea. Firul principal de 0.22 era monofilament sau textil.

Este monofilament si ca linie generala, pentru pescuitul la feeder , textilul folosit ar trebui sa se incadreze intre 0.08 si 0.14mm .... un diametru mai mare este chiar contra indicat .. inelel pe lanseta de feeder sunt mult prea mici , firul gros absoarbe multa apa si devine mai greu tensionand inutil un varf de feeder mai finut etc...