Peripeții, satisfacții si concluzii – de Radu Tanase

..despre o partida de pescuit pe Valea Morii

Suntem niște ființe complexe mereu în antiteză cu noi înșine.

Căutăm clipe de relaxare și ajungem să le petrecem prin muncă, multă muncă, încercăm să ne facem mulți prieteni și ajungem să concurăm între noi cu un spirit de competitivitate din ce în ce mai dezvoltat.

Căutăm liniștea dar suntem mereu bucuroși de anumite zgomote care parcă ne mângâie urechile și sufletul.

Avem ca scop capturarea altor ființe dar sfârșim prin a le reda libertatea și numim toate aceste activități simplu, pescuit.

pescuit la feeder pe Valea Morii

Obosit psihic după două săptămâni în care am muncit enorm pentru alții și nu reușisem să ies deloc la pescuit am decis într-o zi de “Marți” că ce e mult strică și că aș merita să ies puțin în natură.

Am hotărât să fac o partidă de pescuit de opt ore pe o baltă foarte dragă mie, o baltă care nu îmi dăduse până atunci nici un pește trecut de patru-cinci kg, nici o partidă în care capturile să fi venit la intervale constante de timp, dar care mi-a oferit mereu liniștea de care aveam nevoie.

Decizia de a merge la pescuit a fost luată foarte spontan și o să vedeți mai târziu și cu ce preț.

harta balta valea morii

La ora opt am ajuns pe balta Valea Morii și m-am instalat pe pontonul numărul cinci pe care mai pescuisem cu câteva luni înainte tot la tehnica feeder, tehnică pe care urma să o folosesc și de această dată.

Am ales două lansete de 3,90 m pentru a putea lansa undeva la 75-80 de metri în comparație cu partida precedenta abordată cu lansete de 3.30 și 3.60 m unde am încercat să pescuiesc grupat lângă un copac undeva la maxin 40 de metri în fața pontonului.

Nada pe care o pregătisem era un kilogram de Utopia Baits Fish & Krill în care am adăugat câteva pelete BaitTech Special G Green Pellets umectate. Cârligul Gamakatsu G-Carp Method pe care îl foloseam pe ambele lansete era de 8 montat cu bait sting singura diferență între cele două lansete fiind faptul că pe una foloseam un method in-line de la Drennan de 45 de grame pentru a putea pescui vadul de la 80 de metri, iar pe cealaltă un momitor în 3 spire pentru vadul de lângă copacul din fața pontonului.

Armez ambele bait sting-uri cu pop-up-uri Utopia, nu mai țin minte cu ce am început, am făcut primele două lansări fără nici un fel de nădire urmând să văd ce pește am pe fiecare vad și să mă decid în mai apoi câtă nadă să duc acolo.

Mulțumit că mi-am terminat treaba pentru moment realizez că nu am montat minciogul și mergând spre “foișor” realizez ca am două capate de minciog, dar nici o coada.

Până să mă dezmeticesc bine mă întorc către lansete și aud cu placere zgomotul frânei slăbite aproape la maxim în lipsa baitrunner-ului, lanseta se înconvoaie spre apă și execut prima înțepare.

Aveam în drill un ciortan de două-trei kilograme, dar nu aveam cu ce să îl scot.

După două minute de strigăte disperate la vecinul de pe pontonul patru reușesc să îl rog să vină să mă ajute cu minciogul lui să scot dihania. Până să reușesc să bag ciortanul cu pricina în minciog, vârful celei de a doua lansete se îndrepta cu viteză spre locul în care lansasem năditorul. Îl las pe vecinul de pescuit să execute formalitatea de a pune ciortanul pe salteaua de primire și înțep și cel de al doilea pește. Am trecut de la agonia provocată de lipsa cozilor de minciog la extazul celui de al doilea drill cu un alt ciortan în mai puțin de cinci minute.

Vecinul meu era puțin confuz. Nu înțelegea ce se întâmplă în condițiile în care împreună cu ceilalți doi amici ai săi și cele douăsprezece bețe pe care le aveau în apă nu reușiseră să scoată niciun pește.

Am schimbat aromele momelilor de pe cârlige cu ceva diferit față de ce folosisem și am lansat pentru a doua oară ambele lansete. Rezultatele nu au întârziat să apară: caras, plătică, plătică, ciortan. Uppps, aveam din nou nevoie de vecinul dibaci. SURPRIZĂ, după două-trei minute de strigăte ciortanul era la mal, dar vecinul meu nu mă mai auzea. Am renunțat să îl mai strig și după ce am obosit destul de bine peștele am reușit să îl eliberez fără să îl mai urc pe mal.

Nu mi-a plăcut deloc atitudinea „partenerului“ meu de pescuit care mi-a spus că o să mă ajute cu minciogul de fiecare dată când am nevoie și am decis să cer ajutorul paznicului bălții. Când am ajuns la el, paznicul fiind la barul amenajat pe capătul opus al bălții,  acesta îmi spune: “Te-am auzit țipând la flăcăul de pe pontonul patru, te-a ajutat cu minciogul?”, atunci mi-am dat seama că “partenerul” meu nu mai avea nici o intenție să mă mai ajute.

Cu noua “sculă” împrumutată de la paznic am mai reușit să scot încă trei ciortani și o grămadă de albitură până la ora 12:30. În timpul ăsta am rotit în continuu toate aromele de Utopia Baits plus 2 tipuri de boilies de la BaitTech (White Shellfish de 10mm si Orange Shellfish de 8mm) fără a reuși totuși să identific aroma care ar fi dat cel mai mare randament. Cu toate că pe vadul de aproape am nădit mult mai mult decât duceam cu method-ul pe vadul de departe ablele vaduri aduceau pește cam în aceeași cadență. Fiecare trăsătură era cu emoții și asta pentru că orice mișcare a vârfurilor de 2 oz era foarte energică, nu conta ce era la capătul firului, absolut fiecare trăsătură era spectaculoasă (în clipul de mai jos aveți câte o trăsătură de caras, plătică și ciortan), concluzie că peștele se hrănea cu încredere.

 

 

 

După ora 12:30 totul s-a schimbat radical, începând cu vremea. Dacă atunci când am ajuns aveam o vestă, un hanorac și o geacă pe mine, la pranz defilam în tricou. Schimbarea de temperatură a fost sesizată și de peștii care s-au retras parcă instant spre zone cu apă mai mică, acest lucru fiindu-mi confirmat și de reușita celor trei vecini de a captura un ciortan la scurt timp după prima săritură observată în imediata apropiere a insulei. Am încercat să schimb cele două vaduri cu o zonă de lângă mal unde aveam și stuf, dar aceasta nu a fost o mișcare câștigătoare. Am reușit să mai înțep acolo câțiva carași, dar ciortanul și crapul nu s-au mai arătat.

La ora 16:00 am încheiat partida de pescuit returnând minciogul împrumutat. La ieșire erau și amicii mei care au tras marea concluzie a partidei: “Măcar tu te-ai distrat chiar dacă ai eliberat toți peștii, noi am dat trei inși o sută douăzeci de lei pe un pește de două kilograme!”

Această baltă are multe necunoscute pentru mine, dar mă încântă de fiecare dată. Mai am nevoie de câteva partide până să învăț să o pescuiesc, dar repetiția și perseverența sunt mama învățăturii. A fost o partidă parcă trasă la indigo din punct de vedere al comportamentului peștilor comparand-o cu cea cu 2-3 luni in urmă dar cu mai multe capturi și cu câteva peripeții.

Radu Tanase

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *