Pescuit de noapte albă- Cernavoda – la Apa Calda

O partidă de pescuit la feeder după morunaş, desfaşurată noaptea, pe Canalul cu Apă Caldă de la Cernavodă.

 

pescuit la feeder la apa calda cernavoda

-I-  Scânteia

Începutul lunii Ianuarie : frig, îngheţ, locuri de pescuit ca şi inexistente, perioadă lungă de „abstinenţă” , sângele deja este la cote de fierbere: trebuie să ieşim la o partidă de pescuit.În mod evident, în această perioadă nu ne prea putem permite să alegem orice locaţie , majoritatea lacurilor şi râurilor se află sub imperiul gheţurilor dar, din fericire, există un loc ce oferă satisfaţii maxime în această perioadă şi partide cu adevărat memorabile: Canalul cu Apă Caldă de la Cernavodă. Despre locaţie nu voi insista prea mult întrucăt faima de Rai al pescarilor ce se încumetă să iasă din casă pe timpul iernii îi precede numele.

Aşadar avem o locaţie, nu tocmai aproape de casă, dar totuşi este o „doză” de pescuit mai mult decât necesară pentru alinarea perioadei de hibernare. Mulţi au văzut emisiuni de pescuit, poze, articole sau au citit relatări pe forum-uri dedicat pescuitului despre cât de bine se prinde pe acest  Canal , ce nu se spune însă, este faptul că nu mereu peştele este prezent, fiind o multitudine de factori ce influenţează cantitatea, dar şi calitatea efectivului piscicol. Printre aceştia putem enumera cotele Dunării, funcţionalitatea Reactorului de la centrala Nucleară responsabil pentru temperatura apei (dacă este oprit, putem sta liniştiţi în casă) şi nu în ultimul rând, acele creaturi infecte, braconierii, în toate formele date de ADN-ul lor distorsionat de o foame insaţiabilă : curenţari, plăsari, paraşutişti etc.

Pe lângă toate acestea, avem şi o „migraţie” naturală, adică sunt momente în care pe Canal predomină peştele alb (morunaş, plătică, scobar, batcă, plătică), momente mai rare în care regăsim din abundenţă crap, caras, mreană dar şi o populaţie ce poate fi considerată constantă de răpitori precum şalău, ştiucă sau somn. Sunt extrem de rare cazurile în care avem toate aceste specii prezente în acelaş timp şi poate că mai important decât atât, modul şi timpul de hrănire al peştilor diferă complet de la o perioadă la alta. Aici intervine puterea informaţiei, cea corectă, nepărtinitoare şi precisă ce poate fi obţinută numai de la pescari pe care îi poţi numi cu adevărat prieteni. Nu pot descrie în cuvinte cât de important este acest aspect, poate doar să evoc o întâmplare din trecut când după 5 partide excepţionale făcute în baza acestor informaţii, am decis să mai fac una cu toate că am fost avertizat că voi consuma combustibil, bani şi nervi degeaba. Această partidă s-a soldat cu prinderea a 3 guvizi, un ghiborţ şi captura zilei, un biban căt palma. De atunci am jurat să nu mai ies din cuvântul lui Claudiu Mărgean, a.k.a Everaldo pentru forumişti,  „spionul” meu de la marginea Canalului cu Apă Caldă, având impertinenţa de a crede că ştiu mai bine decât el . În mintea mea, după atâtea partide în care am prins zeci de kilograme de peşte nu aveam cum să nu reuşesc măcar ceva capturi care să mă facă să nu regret ieşirea. Greşit!  Am plătit pentru asta cu vârf şi îndesat, lecţie învăţată !

După cum puteţi observa, succesul unei partide va ţine întotdeauna de un cumul de factori ce trebuiesc să se îmbine perfect; de la alegerea locului, a perioadei, nadei şi momelii până la obţinerea informaţiilor corecte asupra speciilor de peşte prezente, dar cel mai important, sintetizării şi analizării acestora pentru a crea o strategie cu cea mai mare probabilitate de succes.

pescuit apa calda cernavoda

-II- Informaţie, analiză, strategie

 

După cum am spus în partea I, informaţia corectă şi completă din surse sigure ce este oferită despre o locaţie de pescuit este cu adevărat nepreţuită. De cele mai multe ori aceasta face diferenţa între o partidă mediocră şi una cu adevărat excepţională. Ceea ce este de asemenea la fel de adevărat, este şi faptul că totul se poate duce într-o direcţie greşită atunci când concluziile şi strategia nu sunt adaptate condiţiilor în care vom efectua partida.

Voi reda în cele ce urmează datele problemei :

Specii prezente pe Canal

  •  plăticuţe, hibrizi de plătică, babuşcă, scobar, morunaş

Rezultate avute de colegi pescari:

  • 8-10 kg. peşte în medie / pescar
  • în marea majoritate peşte mic, plătică şi hibrid
  • morunaş sau scobar s-a prins sporadic, 4-6 buc. / zi / pescar şi numai în primele ore ale dimineţii sau spre seara

Nade, momeli, locuri de pescuit

  • nu a fost observată o diferenţă între nadele dulci şi cele sărate;
  • particolele mari şi viermele nu trebuiau să lipsească din nadă;
  • momeala cea mai productivă a fost viermele, fineţea monturilor contând la cântarul de la finalul partidei;
  • s-a pescuit relativ aproape de mal în curent moale;

Concluziile pescarilor

  • timpi foarte mici de aşteptare, peştele mărunt era prezent atât între ape răpind momeala pe cădere cât şi în apropierea substratului;
  • peştele mare se hrănea apatic şi capturi mai mari au fost raportate ca fiind prinse în momentele în care momeala a scăpat de atacul mărunţişului;

Apa Calda Cernavoda

Avem aşadar un tablou complet cu ceea ce ne aştepta pe Canal. Am spus că în perioada de iarnă orice ieşire soldată cu ceva capturi este o adevărată Mană Cerească, dar totodată am observat că există şi peşte mai mare prezent, peşte ce oferă drill-uri cu adevărat memorabile şi reprezintă sarea şi piperul oricărei ieşiri de pescuit la feeder pe o apă curgătoare, Morunaşul. Aşadar am pus ţinta pe el şi în jurul lui aveam să construiesc strategia pentru partida ce urma.

Deşi poate părea nebunie curată să stabilesti o ieşire la pescuit în Ianuarie pe timp de noapte, realitatea nu este chiar atât de crudă precum pare la prima vedere. Noaptea vântul slăbeşte din intensitate sau chiar încetează să mai bată, ceea ce s-a şi întâmplat, datorită acestui „respiro” dat de natură, partida s-a desfăşurat în relativ confort.

Motivul principal pentru care am ales negura nopţii ca perioadă de pescuit au fost relatările colegilor pescari ce susţineau că Morunaş au prins bine dimineaţa şi seara, totodata am mizat pe faptul că peştele mic nu va fi hiperactiv pe timp de noapte şi nu va mai răpi atât de mult momeala aflata pe cădere. De asemenea distanţa la care urma să pescuim am stabilit-o undeva la mijlocul canalului în curent tare, cu speranţa că peştele mic va prefera zonele mai temperate din marginea şuvoiului.

Conceperea nadei:

Morunaşul răspunde foarte bine la nadă şi poate fi oprit pe vad atât timp cât are ceva de mâncare, cum curentul de apă era destul de puternic, nada trebuia sa fie una bine umectată, cu particole mari, spărtură de porumb, seminţe de mei, sorg, cânepă, rapiţă etc., boabe de porumb dulce şi arpacaş fiert. În această situaţie, nada trebuie pregătită de acasă, umectată în 3-4 etape cu pauze lungi de 20-30 min. între umectări pentru ca totul să fie saturat cu apă şi să rămână pe substrat.

Având în vedere că pescuitul de noapte pune accentul pe percepţia senzorială a peştilor şi nu pe vizibilitate motiv pentru care niciodată nu mă stresez în priviinţa culorii unei nade ce va fi folosită într-o partidă nocturnă, cea despre care vorbim fiind un galben deschis.

Aditivarea nadei joacă şi ea un rol extrem de important, de aceea am folosit o pungă de aditiv praf Carpix pentru 5l de nadă. Acesta a fost împărţit în 5 părţi egale, înainte de fiecare umectare am introdus o parte din aditiv, ultima fiind folosită după terminarea procesului de umectare, înainte de a fi folosită în coşuleţ. În acest mod, odată ajunsă pe substrat, nada va emana o dâră de miros şi gust în aval, culoar ce putea fi folosit de peşti pentru a localiza patul de nadă.

În mod evident, viermii nu puteau lipsi din nadă, aceştia, pe lângă paticolele mari, constituind principala sursă de hrană şi cea mai bună modalitate de a-i menţine interesaţi de vad. Am văzut că mulţi folosesc viermi opăriţi pentru a-i introduce în nadă, şi eu am procedat aşa în trecut însă după multe teste şi practică, am observat că nada absoarbe umezeala din ei şi în cele din urmă, o mare parte din ei devin flotanţi şi se ridică între ape. Acest lucru este de evitat întrucât interesul nostru este de a ţine peştele pe substrat acolo unde avem cârligul şi momeala, tocmai de aceea am apelat la o alta metodă de pregătire a viermilor pentru nadă, sufocarea acestora. Diferentele sunt enorme, dacă cei opăriţi îşi schimbă mărimea (se lungesc exagerat), culoarea şi textura (devin cauciucaţi) , cei sufocaţi rămân exact ca cei pe care îi folosim ca momeala, iar peştele nu va putea distinge între viermii aflaţi pe vad şi cei din cârligul nostru ceea ce constituie un avantaj clar în favoarea pescarului.

-III- desfăşurarea partidei, capturi şi concluzii

Acum că avem o imagine clară asupra ceea ce ne aşteaptă, nada de conceptie proprie a fost pregătită în conformitate cu locul şi peştele pe care voiam să îl prind, tot ce rămâne de făcut este să punem teoria în practică.

Alegerea echipamentului:

  • având în vedere distanţa, puterea mare a curentului precum şi greutatea coşuleţelor ce vor trebui folosite, am optat pentru o lansetă medium-heavy de 4.05m, cu acţiune semi-parabolică şi un vârf din fibră de sticlă de 2 oz. Aceasta va face faţă cu brio solicitărilor din timpul lansărilor dar şi mai important, mă va ajuta să finalizez cu succes drill-uri cu peşti mai corpolenţi agăţaţi de struna subţire şi un cârlig mic.
  • după cum am menţionat în subpunctul precedent, am ales să pescuiesc în şuvoi, direct în curentul principal sperând că voi scăpa astfel de peştele mic ce dădea atâta bătaie de cap pescarilor din timpul zile
  • primele lansări au fost în vederea sondării locului folosind coşuleţul de nădire, încercând să determin dacă pe vad am structuri sau agăţături ce pot ruina partida odată ce voi începe introducerea nadei pe vad
  • tot în acest stadiu am încercat mai multe coşuleţe având greutăţi diferite pentru a determina care dintre ele se ţin cel mai bine pe substrat, ideal este să alegem pe cel mai uşor ce poate rămâne imobil pe substrat. Atenţie ! Aceste teste trebuiesc făcute cu un coşuleţ fără nadă pentru a evita alte complicaţii ca de exemplu folosirea unei greutăţi inadecvat care stă în primă fază atunci când este încărcat cu nadă, iar după ce aceasta se desface, momitorul va porni inevitabil în aval, departe de vadul nădit.
  • odată stabilită distanţa de pescuit şi prinderea firului în clips pentru a asigura o constanţă a lansărilor, urmează partea în care trebuie să decidem asupra strunei şi cârligului. Eu voiam să prind Morunaş, un peşte robust, de talie medie dar care este un luptător redutabil, tocmai de aceea a trebuit să găsesc un echilibru între forţă şi fineţe, acesta venind sub forma unei strune din monofilament Toray Ultimate PA 0,12mm şi un cârlig Gamakatsu LS2270-N Nr. 16

Avem aşadar nada, vadul şi echipamentul, tot ce a rămas de făcut este nădirea de bază care am realizat-o din 8-10 coşuleţe după care a urmat pescuitul efectiv. Având în vedere curentul puternic, struna folosită a avut o lungime iniţială de 1.5m pentru a se aşeza cât mai bine pe substrat ţi a fi în zona în care vor fi spălate particolele mai mari din nadă. După primele lansări în care am prins peşte mic, în principal hibrizi de plătică, babuşcă şi ochioase, acestea fiind prinse într-un timp extrem de scurt de la ajungerea coşuleţului pe substrat, semn clar că mărunţişul era încă activ între ape, am scurtat struna pâna la 80 cm pentru a coborâ mai repede pe substrat. În felul acesta trăsăturile, implicit capturile de peşte mic s-au rărit, nu peste mult timp aveam să fiu în drill cu primul Morunaş.

Partida s-a desfăşurat în totalitate cum am gândit-o, capturile nu au întârziat să apară, din „excepţiile” din timpul unei partidepe timp de zi de zi când prinderea Morunaşului era considerat un accident fericit, am făcut o regulă, la final numărul acestora depăşind cu mult cel al speciilor de mici dimensiuni.

pescuit apa calda

Ar mai fi de punctat un singur lucru, nu am pescuit singur, am avut alături pe Radu Ionescu, un partener de pescuit avid de cunoaştere şi care creşte în experienţă transformată în rezultate de la o partidă la alta, care deşi a pescuit la o distanţă foarte mică de mine, în aval, având avantajul că orice bucăţică de nadă sau paricole împinse în aval ajungeau inevitabil pe vadul lui, a prins cam jumătate din peştii pe care i-am prins eu. Nada a fost aceeaşi, montura similară, singura diferenţă a fost precizia lansărilor unde eu am avut avantajul dat de sute de partide sub centură. S-a văzut cât se poate de clar rolul extrem de important pe care îl joacă precizia lansărilor, dar per total, a fost un rezultat la care nu s-a aşteptat, mai ales că era prima lui partidă pe Canalul cu Apă Caldă de la Cernavodă.

captura apa calda cernavoda

În speranţa că veţi fi găsit informaţii utile în această serie de articole, Dependent Cătălin îşi încheie aici raportul. Pâna data viitoare va urez „sa vi se îndoaie varfurile- la maxim” !

Catalin

 

Data originala de publicare a articolului : ianuarie 2013.

2 comentarii la „Pescuit de noapte albă- Cernavoda – la Apa Calda

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *