Prima oara la feeder – de Tanase Radu

                       Intr-o zi frumoasa de vara cand am hotarat sa fac o partida de pescuit, eram incantat de noile articole (lansete) si eram
predispus sa incerc ceva nou ,,Pescuitul la Feeder'' zis si facut!
                       Am ajuns pe balta totul era mirific, razele de soare inca timizi parca te mangaiau, suntetul apei ce se lovea a lene de ponton
facea locul desprins dintr-o lume de basm si tabloul era completat de feluritele pasari ce misunau pe balta si de cantecul in cor al broastelor.
                     Pentru moment am ramas uluit de splendoarea naturii si uitasem complet de ce ma aflu acolo, dar cateva momente mai tarziu m-am
apucat de treaba, era prima data cand pescuiam la feeder, am desfacut lasetele mi-am pregatit momeala, nada si am inceput sa pescuiesc. Eram obisnuit sa pescuiesc la varga aproape de mal, pentru cateva momente mi-a
dat bataie de cap aruncatul, aruncam parca cu pietroaie in apa, toata lumea din jur se uitau la mine. Dupa cateva aruncari esuate in final una reusita... dar cum parca toate se tineau lant si toate privirile pescarilor
din jur erau atintite pe mine uitasem complet rolul cosuletului (momitor) si il aruncasem gol, acum nu stiam ce sa fac sa scot iar montura din apa si sa pun nada in cosulet, dar imi era teama ca iar nu o sa reusesc sa arunc
bine si parca toti erau atinti cu privirile la mine poate poate mai fac o pozna sau a doua varianta era sa astept poate poate un peste imi va trage, am ales a doua varianta de rusine ca iarasi nu o sa reusesc aruncatura.
Dupa cateva momente vad ca firul se desface usor usor dupa mulineta (uitasem sa pun piedica), iau laseta si incep sa mulinez eram plin de entuziasm, sangele parca imi curgea mai cu viteza prin vene, ochii imi erau
atinti pe balta nu mai vedeam nimic in jurul meu, cand am scos pestele din apa am si uitat unde ma aflu si cata lume era in jurul meu si am strigat in gura mare ,, L-am prins'' era un pesate mai mare putin decat palma si
dintr-o data aud un glas ragusit ,,Shhh ca sperii pestii'' era un alt pescar la 4 metri de mine. 



​​



​ A fost o experienta de neuitat pentru mine, si acum imi aduc aminte cu prietena mea de acea zi si ne amuzam, dar intre timp m-am experimentat, si ori de cate ori am prilejul dau fuga pe balta unde ma desprind de toate
problemele de zi cu zi si ma las cuprins de magia naturii si folosesc cu drag pescuitul la feeder, care imi umple sufletul de bucurie atunci cand un peste imi trage si opune rezistenta, mulinez si iar mulinez. Incurajez toti
pescarii incepatori sa foloseaca tehnica asta de pescuit emotiile sunt de nedescris, dar si rezultatele sunt pe masura! 

Fir intins...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *