Partida test : selectie caras la feeder!

Articolul următor vă prezinta o partida test de selectie caras,  la feeder pentru cazurile în care în apă sunt mai multe specii de pești prezente.  Scris și publicat într-o formă mai scurtă în urmă cu mai mulți ani  în defuncta revistă Aventuri la Pescuit, am considerat că informația își păstrează relevanța, și merită să ajungă la o audiență cât mai mare.

Atunci când vorbim despre selecție în pescuit ne referim fie la capturarea cu precădere a unei specii, fie fie la capturarea unei anume talii, unei anume dimensiuni  dintr-o anumită specie de pește (numită adesea generic drept: specie țintă) . Dacă despre selecția taliei am mai povestit sau prezentat în emisiuni, în diverse ocazii, despre pescuitul dedicat unei anumite specii țintă, considerăm că există prea puține informații.

Articolul poate furniza răspunsuri posibile la întrebări precum:

  • Cum verificăm faptul că o soluție de selecție a speciei funcționează?
  • Ce opțiuni de nadă avem atunci când în apă sunt prezente și alte specii de pești?
  • Ce momeală putem să folosim pentru selecție caras?

Urmează așadar prezentarea făcută de către Cătălin, si mai specific  abordarea folosită pentru a prinde cu preponderență caras pe o baltă pe care in egală măsură erau prezente și alte specii de pește, acolo predominând roșioara si babușca.

Lectură plăcută!

Pescuit de caras sălbatic, la feeder -studiu de caz

(…..) În articolul precedent am reuşit cu succes să facem o selecţie a speciilor adaptând strategia de nădire la condiţiile date, adică, un substrat moale, structuri submerse numeroase şi hrană naturală din belşug. După cum ştim, condiţiile de pescuit precum şi locurile se schimbă de la o partidă la alta şi va depinde în totalitate de pescar dacă se va putea adapta sau nu, pentru a obţine rezultate bune.

De această dată, expediţia noastră se opreşte pe malurile unui lac de şes mărginit de pereţi de stuf.  Specia ţintă va fi la fel  ca şi data trecută, carasul, numai că acum vom aborda partida folosind tehnica de pescuit la feeder. Spun „vom” întrucât de data aceasta sunt însoţit de Claudiu Banu.  Avem împreuna numeroase partide reuşite şi un istoric vast mai ales când vine vorba de teste şi încercări, aşa că,  cel puţin din perspectiva ajungerii la concluzii valabile la finele zilei,  vom fi asiguraţi, indiferent dacă peştele va binevoi să îşi facă prezenţa sau nu. Încercăm  așadar o selecție a carasului, într-o situație întâlnită frecvent pe bălțile sălbatice.

specie tinta la pescuit selectie caras la feeder

Primul lucru pe care îl fac la începutul fiecărei partide după alegerea unui loc este sondarea apei. Locul trebuie  de această dată să acomodeze doi pescari,aşadar posibilităţile au fost oarecum limitate. Cum locaţia îmi este necunoscută, am inceput prin observarea conformaţiei malului, a substratului din apropierea acestuia şi cel mai important, am efectuat  sondarea atentă a vadului ce va urma a fi pescuit.

Din câte mi-am putut da seama privind porţiunea de apă din apropiere, substratul este dintr-un pământ/lut tare cu o pantă foarte uşor descendentă, ceea ce trădează faptul că structurile pe zona respectivă vor fi puţine sau deloc iar în lipsa pragurilor, apa nu va avea o adâncime foarte mare, dar asta la o primă impresie, confirmarea teoriei se face prin practică, iar în acest caz, practica înseamnă o sondare atentă a vadului. Avem totuşi de luat în considerare şi câteva aspecte de ordin „tehnic”.

Atunci când sondez, prefer să folosesc plumbi plaţi  sau picatură, cu o greutate apropiată de cea a cosuletului folosit (încărcat cu nadă) şi asta pentru că voi putea lansa cu certitudine atât cu plumbul cât şi cu momitorul la distanţa la care voi găsi un loc propice şi voi evita afundarea nadei şi momitorului într-un substrat moale situaţie ce poate surveni în urma folosirii unui plumb prea uşor.

De obicei, undeva la 10-15 lansări ar trebui să fie suficiente pentru a vă face o idee despre ceea ce puteţi găsi pe vad, structuri, substrat, praguri, adâncime, dar în cazul de faţă au fost suficiente mult mai puţine întrucât mi s-a confirmat destul de repede prima impresie, anume, substratul se menţine tare pe o distanţă destul de mare, praguri nu există, nici structuri, iar adâncimea apei la 20m de la mal spre larg este de un constant 1.5m.

Trebuie să recunosc faptul că acesta nu este mediul ideal în care vom găsi carasul, dar putem profita de ocazie pentru o partidă test care se va adăuga în baza de date personală.

Probabil că mulţi dintre voi aţi avut partide pe parcursul cărora între lungi perioade de pauză, trăsăturile surveneau cu repeziciune pentru o scurtă durată de timp după care se aşeza liniştea peste vad.

Dacă ar fi să întrebăm mai mulţi colegi pescari, cu siguranţă că răspunsul ar fi unul de tipul „Are ore la care mănâncă „ sau „Are toane peştele, e mofturos”.

În realitate lucrurile stau cu totul diferit, aceste tipuri de zone, fie ca vorbim despre substrat tare sau moale dar care nu prezintă structuri/praguri, nu sunt habitate naturale frecventate de peşti, salva de trăsături survine în urma migrării peştilor de pe un loc de hrănire spre altul.

Teoria mea este ca doar în anumite circumstanţe putem opri pe un loc nădit clasic bancul de caraşi, prelungind astfel durata de timp în care avem trăsături, acestea fiind perioadele din an în care peştii se hrănesc intensiv, în general primăvara dupa pontă sau toamna târziu înainte ca aceştia să intre la iernat.

Având în vedere că partida noastră are loc în plină vară caniculară, putem să ne luăm gândul de la astfel de situaţii aşa că singurul lucru ce rămâne de făcut este să creăm chiar noi o zonă de atracţie naturală. Vorbim așadar de o partida de de pescuit la caras vara.

La prima citire acest lucru pare destul de dificil de realizat, dar în realitate nu dă chiar atât de multe bătăi de cap. Luând în considerare câteva detalii din viaţa „cotidiană” a caraşilor, ştiind că acestora le place să scurme în substrat după larve şi materie vegetală, iar noi nu avem un asemenea loc, vom apela şi de această dată la pământ. Din fericire malurile lacului sunt pline de muşuroaie de cârtiţă ceea ce ne face viaţa mult mai uşoară, dar cel mai important este faptul că în mod natural, acest pământ este plin de materie vegetală, practic plin de nadă naturală.

Pământ și nada pentru pescuit de selectie caras când sunt multe specii prezente

Cea mai bună perioadă de „recoltat” pământ este dimineaţa devreme. Asta datorită faptului că în cele mai multe cazuri nu va trebui să ne complicăm suplimentar  cu umectarea acestuia, pamantul  fiind umed în mod natural de la rouă. Ideal, căutăm pământ de cârtiță proaspăt scos peste noapte.

Folosim o sită cu ochiuri potrivite pentru a elimina bolovani, rădăcini, beţe şi orice impurităţi mari, iar în timpul procesului este indicat să nu forţăm trecerea acestuia prin ochiuri, ci mai degrabă punem cantităţi mici si vom cerne prin scuturarea găleţii, ce rămâne în sită se va arunca. Ceea ce ne interesează este obţinerea unei  granulaţii mici, a unui pământ  „pufos” şi aerat.

În mod normal, nu este suficientă doar  folosirea ca atare a materiei de nădit, asa ca  prefer să aditivez pământului folosind aditivi praf, dar si o cantitate foarte mică de nadă pentru a stârni interesul peştilor . Nu folosesc nimic in execs, tocmai pentru a evita invadarea vadului de babuşcă sau roşioară, si pentru a realiza astfel  selectia pestilor ce ajung pe vad.  În mod evident nu pot lipsi din combinaţie arpacaşul fiert si boabele de porumb dulce, doua seminţe ce şi-au dovedit dincolo de orice dubiu eficacitatea şi care stau în topul preferinţelor caraşilor.

Haideţi să trecem prin procesul preparării nadei.

Pentru ca lucrurile să fie cât mai simple, am găsit mult mai util ca amestecarea materialelor să fie făcută pe o bucată de plastic pentru a evita compactarea pământului, supra-umectarea acestuia cu zeama rămasă pe seminţe, o uniformizare cât mai bună dar şi evitarea sitărilor repetate.

nada pentru pescuit caras salbatic -selectie caras la feeder

Aşadar  este necesar  să trec câțiva pași după cum urmează :

  • Folosesc o bucată de folie de plastic cu dimensiuni generoase pentru a putea întinde pământul într-un strat subţire, pe acesta îl vom vărsa primul.
  • Urmează să presărăm toată suprafaţa cu aditivul praf, în cazul de faţă am ales făina de sânge datorită hemoglobinei conţinută şi care se găseşte şi în mod natural în larve sau râme, dar şi un aditiv Big Fish pentru aromă şi spărtura fină de seminţe din compoziţie.
  • După aditiv urmează câţiva pumni de nadă umectată potrivit şi lăsată un timp pentru ca toate particulele să absoarbă apă, evitând astfel migrarea acestora în masa apei şi în ultimă fază vom adăuga seminţele.

În acest moment avem în faţă un fel de pizza cu „de toate” pe care peştii nu au cum să o refuze, si tot ceea ce ne rămâne de făcut este să omogenizăm compoziţia.

Pentru asta este suficient să apucăm de marginile plasticului şi să strângem tot amestecul în centru după care il vom întinde din nou şi repetăm procesul de 2-3 ori. În felul acesta vom obţine o materie bine amestecată, cu particule, seminţe şi aditiv în toată masa ei iar partea cea mai frumoasă este că nu va mai necesita a fi sitată, va fi pusă în găleată şi va putea fi folosită ca atare fără alte bătăi de cap.

Sfat: Verificaţi periodic umiditatea amestecului de pamant si nada pe durata partidei! Pâmăntul pierde din umiditate cu timpul, iar re-umectarea amestecului trebuie făcută cu pulverizatorul.

Cum efectuăm testul de selecție caras ?

Am menţionat în rândurile de mai sus că am venit însoţit la pescuit şi am căzut de acord să profităm din plin de ocazie, pentru a face o comparatie in abordari.  Astfel am pregătit repede o lansetă cu un marker flotant ataşat, am împărţit locul de pescuit în doua sectoare urmand ca eu să pescuiesc de o parte a balizei folosind nada pregătită după metoda mai sus menţionată, iar Claudiu urma să facă un pescuit „clasic” , folosind o nadă normală (clasica) destinată tuturor ciprinidelor.

delimitare vaduri selectie caras

Sfat: În situaţii  precum cea prezentată, va recomandam ca balizarea şi distanţa la care pescuim sa fi una medie.  Aceasta trebuie sa ne permita lansarea cu precizie maxima dar si cu uşurinţă.   Mai mult, trebuie  luat in calcul ca aceasta distanta sa fie usor accesibila si în situaţiile în care va începe să bată vântul. 

După marcarea locului, urmează şi nădirea de bază, având în vedere ca trebuia sa îmi creez propria zonă de interes, se impunea folosirea unei cantităţi mari de pământ pe un perimetru mai larg de cca. 5mp tocmai în ideea de a menţine pe vad peştele pentru o durată mai mare de timp, fiind nevoit să inspecteze fiecare grămăjoară de bunătăţi în parte. În mod normal pentru nădirea pe distanţe scurte şi medii folosesc un coşuleţ dar având în vedere cantitatea ce trebuie cărată pe vad, cel mai indicat este folosirea unei praştii de nădire.

Toate aceste pregătiri au durat aproximativ o oră şi jumătate, destul de mult aţi putea spune, dar trebuie ţinut cont de faptul că felul în care pregăteşti o partidă determină rezultatul acesteia, aşa că mai bine un timp îndelungat acordat detaliilor şi nădirii decât o sesiune de privit lung la vârful feeder-ului aşteptând trăsătura unui peşte rătăcit.

Partida de pescuit și concluziile testului

Partida a decurs conform aşteptărilor, cu toate că  prima trăsătura a survenit destul de târziu. Luând în considerare faptul că timp de jumătate de oră vadul a fost bombardat cu bulgări nici nu mă așteptăm la altceva.

Așadar, după o aşteptare ce parcă nu mai lua sfârşit, asta şi din cauza faptului că partenerul meu de pescuit scotea roşioară după roşioară, aveam în cârlig primul caras, si la scurt timp a venit şi următorul. În mod evident au existat şi timpi „morţi”, previzibili luând în considerare locaţia salbatica,  dar aceştia au fost puţini şi puşi în balanţă cu perioada de activitate aş spune ca a fost o medie decentă, reuşind cu succes să reţin destul de mult timp carasul pe vad.

Rezultate comparate : selectie caras feeder versus pescuit clasic

La finele zilei rezultatele au vorbit de la sine. Am reuşit să mă impun în faţa „adversarului” cu o cantitate de aproape 6 kg de peste  având o proporţie de 80% caras,  faţă de cele 5 kg ale lui Claudiu . Aceste 5 kilograme au fost formate dintr-un  număr mai mare de pești insa şi dintr-un raport invers faţă de rezultatul meu, pe primul loc la el fiind roşioarele şi babuștele, caraşii fiind capturi ocazionale.

În mod cert nu este una din partidele în care trebuie sa fii ajutat pentru a scoate juvelnicul din apă, dar cu această ocazie am confirmat o teorie şi am reuşit cu succes şi de aceasta dată, în condiţii total diferite faţă de partida prezentată anterior, să fac o selecţie de caras la feeder, o selectie eficientă a speciei urmarite.

Echipament: Acolo unde vă permite distanţa, atunci când urmăriți carasul, folosiţi lansete din gama Light sau Medium-Light, iar tensiunea din fir/curbarea vârfului trebuie să fie cât mai mică pentru a dat timp peştilor să apuce momeala fără a întâmpina rezistenţă.

Fir intins!

Catalin Constantinescu

 

Banu Claudiu

Din 2017 Antrenor de pescuit sportiv, editor si jurnalist specializat pe pescuitul la feeder, participant activ in competitii de pescuit, castigator al primei editii Fishing Star Romania, fondator al revistei dependentdefeeder.ro, colaborator Pescuitul Pentru Toti, realizator de emisiuni de pescuit. Pe langa scris, cocheteaza cu fotografia si videografia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.