Frumusetea pescuitului la feeder – De Razvan Nan

In cele ce urmeaza veti regasi o incercare de a descrie frumusetea pescuitului la feeder, descoperita intamplator.

Pentru inceput consider important de spus ca acest demers il initiez din postura unui cvasidebutant in ale pescutului cu feederul ce nu are la activ mai mult de 10-15 partide de “feedereala” in total. Asadar entuziasmat fiind in primul rand de rezultate le partidelor de pana acum dar si de bucuria de a redescoperi placerea prinderii oricarei specii de peste initiez acest demers cu scopul ca macar unul dintre cititori va cocheta, fie si pentru cateva minute, cu ideea de a incerca vreodata candva o partida la de pescuit la feeder.

Eu unul mi-as fi dorit sa gasesc cu multi ani in urma un astfel de “apel” si poate asa, cine stie, foarte multe partide nereusite ar fi fost acum amintiri frumoase. Din postura unui simplu pescar nu este greu de observat ca piata pescuitului in Romania este confiscata in mare parte de conceptul de “pescuit la crap”. Implicatiile omniprezentei acestui concept de pescuit “la crap” sunt evidente: in magazinele de pescuit cvasimajoritatea echipamentelor comercializate sunt din categoria “de crap”: lansete de crap, carlige de crap, nada de crap, momeala de crap, fire de crap. Astfel pescarului de rand in minte ca prima optiune ii rezida intotdeauna “pescuitul la crap” asa cum il stim deja cu totii.

Precizez din capul locului ca prin ceea ce urmeaza sa spun nu imi doresc sa aduc nici un fel de afront celor care pescuiesc exclusiv “la crap” ci doar incerc sa deschid minti care sa descopere si ochi in stare sa vada splendoarea pescuitului la feeder. Admit ca anul 2016 a fost unul dintre cei mai slabi ani din punct de vedere al partidelor de pescuit insa finalul acestuia mi a adus sclipirea de care aveam nevoie sa deschid ochii si sa inteleg ca pescuitul incepuse sa imi para anost si chiar aproape de importanta secundara !culmea! chiar in cadrul partidelor de pescuit unde din cauza frecventei scazute a capturilor si a timpilor morti foarte mari incepusem sa acord importanta mai mare altor treburi care au mai mult sau mai putin legatura cu pescuitul in sine. Gratarul devinise subiectul, berea estea cea care aducea bucuria in timp ce capturile de caras ori platica imi stricau dispozitia caci d’eh mintea imi era confiscata deja de “crap” pe care il credeam a fi singurul peste in stare sa mi aduca vreo satisfactie. Cati pescari simpli oare nu pleaca prost dispusi de pe balta cand dupa o partida “la crap” duc acasa doar platicute si carasi? Hehe…

Dar ce treaba are feederul cu necazul pescarilor cu traista plina de caras si platica?

Pescuitul la feeder pentru mine inseamna in primul rand emotie. Asta ar trebuie sa insemna pescuitul pentru oricine! …insa din pacate lucrurile nu stau asa. Atunci cand pe o “lanseta de crap” cu actiune rapida cu care pescuiesti la peste o suta de metri iti intra un ciortanel de 2-3 kg drilul nu iti da nici o emotie. De cras si platici nu mai zic… Pestele disciplinat este adus pe sus, firul si in special batul sunt mute si nu ti mai spun nimic despre ce este la celalalt capat al firului.

Feederul e altceva! Feederul iti da voie sa simti orice miscare de coada a pestelui, ita da voie sa simti fiecare incercare a acestuia de a se elibera, te face sa intelegi ca sub apa are o adevarata lupta iar tu participi in mod activ si mai ales inteligent la acest duel! De ce se intampla asta? Simplu! Cine vede si comparata pentru prima data o lanseta de feeder rezonabila cu orice alta lanseta “de crap” va observa cu usurinta finetea celei dintai. Blankurile extrem subtiri, varfuruile foarte sensibile, actiunea moale aproape descurajanta pentru profanii aflati la primul contact sunt inceputul secretului! Aceasta constructie “firava” a lansetelor de feeder le permite sa preia si sa transmita atat de bine si de placut fiecare tresarire a oricarui peste prins.

O experienta recenta cred ca descrie cel mai bine ceea ce vreau sa spun. Intr-una dintre primele mele partide de feeder aflat pe una din baltile din jurul Bucurestiului alaturi de partenerul meu intru intr-un dril cu un peste extrem de viguros care profitand de varful light precum si de carligul marimea 14 sau 16 isi facea de cap smucind varful lansetei energic proband totodata elongatia firului. Am simtit ca pestele prins este formidabil. Eram pregatit sa intalnesc un crap frumos! Finalul drilului imi aduce la mal un splendid caras spre kilogram care m-a facut sa redescoper (pana atunci prisesem carasi mari cu duiumul insa fara nici o bucurie) frumusetea acestor pesti prea putini luati in seama si deseori blamati ori chiar nedoriti.

Feederul inseamna finete iar asta inseamna eleganta si inteligenta in drill. Flexibilitatea uluitoare a echipamentului aduce dupa sine un avantaj pe care eu unul nu l-am inteles pana nu am inceput sa pescuiesc in acest stil. Un echipament foarte flexibil iti da voi se folosesti carlige mici si foarte mici in combinatie cu fire subtiri. Care e avantajul? Orice peste indiferent de cat de suspicios este este pus in fata unui adversar invizibil. Imi place sa spun despre carligele de feeder ca sunt “otravitoare”: oricine pune gura face o escala pe mal! Carligele mici nu iarta nimic! Nu iarta nimic in anumite conditii! Carligul mici iti aduce si peste mic si peste mare.

Indiferent de peste finetea echipamentului iti da voie sa pui presiune in drill pana la un anumit nivel. Aceasta limita nu este deloc un impediment din contra este un avantaj intrucat iti da voie sa te bucuri de drilluri de neuitat indiferent de specii si dimensiuni. Astfel drillurile neglijente s au transformat in veritabile “spectacole” de maiestrie, eleganta si inteligenta. La feeder drilul nu se castiga neaprat pe forta echipamentului, nu se aduce pestele la mal pe deasupra apei, la feeder pestele si mic si mare se oboseste, la feeder nu se trage de peste ca de sacul cu cartofi, finetea te obliga la eleganta!

Pestele este dirijat, condus, aproape invitat spre minciog nicidecum “smuls” asa cum pana nu demult eram obisnuit sa fac. Atunci cand pe un carlig marimea 16 iti intra un ciortan ai sa intelegi indata ca pescuitul la feeder nu inseamna clasicul hei-rup in drill pe care multi dinte noi s-au obisnuit sa il vada din ce in ce mai des ci inseamna o lupta in care pescarul nu poate castiga decat daca isi foloseste inteligent echipamentul.

Un exemplu empiric, poate chiar prostesc care sa descrie mai bine ce vreau sa spun este acela al unei gume de mestecat lipita de calcaiul pantofului! Oricat de tare ai flutura din picioare si oricat de mult ai ridica piciorul aceasta se intinde si ramane lipita de tine! Asa se intampla si in drilurile la feeder!

Indata ce vei fi prins primul ciortan pe feeder nu iti vei mai dori sa prinzi altceva decat ciortani, ciortani care poate si pentru voi ca si pentru mine, altadata, nu aduceau nici o satisfactie pe lansete rapide cu actiuni de peste 3 lbs.

Pe langa senziatii inegalabile in drill feederul mi-a mai adus ceva incredibil! Catpuri si frecventa capturilor! Urmarind fie emisiuni TV fie canalul de YouTube al Dependentilor de Feeder vedeam partide pe care le credeam posibile sa se intample doar campionilor veritabili. Nimic mai neadevarat! Partidele in care prinzi peste dupa peste dupa peste spre uimirea si chiar stupefactia tuturor sunt accessibile oricui!

Pescuitul la feeder pe langa finete este caracterizat si de precizie. Precizia lansarilor este cruciala intrucat fostul pat de nada care candva se intindea la 100-150m de mal pe cateva zeci de metri patrati acum este la 20-30-40 de metri de mal iar suprafata acestuia este limita la mult sub un metru patrat. In felul acesta se creaza o zona de foc, o zona in care pestele se va hrani cu frenezie iar acest lucru se va transpune in partide de pescuit memorabile in care frecventa trasaturilor unui novice ii poate parea a fi o farsa regizata.

Pana sa incep aventurile la pescuit cu feederul consideram foarte reusita o partida de 8-10 ore in care reuseam sa aduc 3-4 pesti la mal. Cati dintre pescarii “de crap” nu sunt limitati la nivelul asta? Eu unul recunosc ca am fost. Atunci cand am avut prima partida pe un carpodrom din apropierea Bucurestiului in care in aproximativ 10 ore am prins peste 100 de kg de peste si mai bine de 30 de exemplare am fost bulversat, uluit, tulburat profund si aproape stupefiat.

Nu imi venea sa cred ceea ce mi se intampla, nu imi incapeam in piele de bucurie dar totodata incercam un sentiment de frustare amar gandindu-ma la zecile de partide multe dintre ele pe aceiasi locatie in care nu prindeam nimic ori fie prindeam doar 2-3 pesti. Descoperisem puterea feederului!

Tocmai devenisem un dependent de feeder iar asta s-a intamplat nu oricum! S-a intamplat public in vazul tuturor pe o balta foarte cunoscuta si aglomerata unde (si fac aceasta afirmatie sub cuvant de onoare) pe 30 de locuri se prinsesera doi crasi si un ciortan (ciortanul a fost prins  probabil ca si consolare :)) fix pe locul in care unui pescar I-a cazut sonarul de pe navomodel cu 15 minute inainte)

Eu prindeam peste dupa peste stanga, dreapta, peste mal, la pontoane, la foisoare nimeni nimic. Toti veneau, vedeau, sfatuiau(nu stiu de ce daca ei nu prindeau iar eu prindeam) plecau. Carligele numarul 10-12 pt ciortani sariti de 3-4 kilograme le pareau inutil de mici, si chiar riscante, method feederul li se parea ozn mult mai ineficient decat un plumb de 100gr, flexibilitatea lansetei era vazuta ca defect, dimensiunea mulinete un impediment in a aduce un peste mai serios la mal si tot asa un lung sir de idei preconcepute pe care pana nu demult si eu le aveam intiparite in minte.

In felul acesta vazand reactia si rezultatele celor ce ma asaltasera cu sfaturi fara sa fi prins totusi ceva, am realizat ca pescarul de rand este victima campaniilor agresive de marketing, victima influencerilor si formatatorilor de opinie in domeniu, victima unor idei paguboase conform carora pestele sta doar peste 100 de metri de mal, plumbul trebuie sa fie de minim 100gr ca sa intepi bine, lanseta trebuie sa fie ciomag ca sa catapultezi la distante enorme, mulinetele sa fie macarale cu care sa smulgi totul fara sa tii cont de nimic si sa respecti pestele caruia de prea multe ori i-ai rupt gura la propriu.

Inchei aceasta pledoarie invitand pe oricine sa incerce pescuitul la feeder si garantat senzatiile vor fi de neuitat pentru ca pescuitul la feeder este viu, activ, efervescent lasandu-te sa simti orice vibratie fancandu-te totodata sa vibrezi si tu ca pescar, simtind bucurie si emotie si cel mai important nerabdarea in asteptarea unui dril viitor!

Razvan Nan