Anotimpul carasului

Pescuit la feeder la caras – putina ihtiologie

Carasul –  ca orice animal cu sânge rece  este un peşte   foarte sensibil la schimbările de temperatură a apei.Despre aceste particularităţi si nu numai vă voi vorbi în cele ce urmează. Temperatura apei diferita în functie de adancime, determină întotdeauna nivelul din coloana de apă, în care carasul își va face veacul.  Capacitatea pescarului de a intui sau de a descoperi  stratul în care se afla peștii la un moment dat, poate înclina balanţa în mod dramatic în favoarea sa la o partidă de pescuit la feeder la caras.  Şi, pentru a mai încerca să stopam un mit, pe care  mulţi îl perpetuează, la feeder se poate pescui în mai multe straturi ale apei, nu doar pe substrat şi în imediata apropiere a acestuia. Nu e poate cea mai eficientă soluţie într-o competiţie cu pescuitul la Match însa nu  este nici o imposibilitate. Gândiţi-vă la zig-rigul crapiştilor.  Același lucru se poate face si la scara mică. O nadă foarte activă pe coloana de apă,-poate subumectată în mod voit – o momeala flotantă, o montură realizată cu cap  plus o strună lunga şi atenție in lansare sunt ingredientele necesare.Dar să revenim înapoi la peşte. De semenea, daca nu bate vantul poti fi folosite feederele flotante. Da ati citit bine. Exista ,se folosesc in conditii speciale si functioneaza!  Dar sa revenim la carasi.

Desi uneori nu pare, carasul este un peşte  foarte sensibil  și la zgomot, iar varietatile sălbtice pot fi clasificate drept  foarte precaute şi timide.  Tocmai din acest  motiv carasul nu trăieşte singur ci întotdeauna  formează grupuri de specimene cu dimensiuni similare, aproape  egale și aceste grupuri trăiesc şi se deplasează  împreună.  Întrucât cei sălbatici sunt sperioşi şi uneori excesiv  de precauţi, chiar si cel mai mic sunet/zgomot nenatural  în apă  va face cârdul să fugă. De aceea este  foarte important  să fiţi pe cat posibil cat mai discreţi atunci când ajungeţi pe malul apei pentru o partidă de caras iar abordarea nădirii la o partidă de feeder trebuie să ţină cont de acest aspect, şi astfel se recomandă  fie o nadire initiala cu riscul unei pauze bune pana cand carasii vor reveni in zona, fie o nădire minima facuta într-o manieră cat mai discretă cu ajutorul coșulețelor mici,  şi cu cat mai puţina agitaţie pe vad.

Revenind la caracteristicile biologice şi de comportament,  spuneam  despre caras că  nu poate controla temperatura din propriul corp, aşadar schimbările de temperatură în apă îl afectează în mod direct.  Dacă luăm în considerare şi faptul că pentru controlul flotabilității în apă,  foloseşte vezica înotătoare, care este foarte  uşor influenţată de orice modificare a presiunii atmosferice,  putem înţelege de ce cârdurile de caraşi vor căuta tot timpul valorile cele mai confortabile pentru ei, şi de ce doar pentru că s-a prins pește într-un loc  ieri nu înseamnă că se va prinde pește acolo din nou a doua zi. Căutând  tot timpul să se situeze într-un  anumit optim, caraşii aleg anumite locuri de pe orice baltă sau lac (mişcare pe orizontală), cât şi ca poziţionare  în coloana apei (mişcare pe verticală), în funcție de temperatura și presiunea aerului în timpul zilei, de curenţii de apă dar şi de sezon.

O particularitate a Carasului fata de alte specii o reprezintă rezistenta sa in conditiiile hipoxiei (nivel f. scazut de oxigen) sau ale anoxiei (lipsa totala de oxigen). Carasul este o exceptie de la regula, si deci o specie de interes special din cauza toleranței sale la lipsa acuta de oxigen. În timpul iarnilor lungi, el supraviețuiește luni de zile în habitatele de apă dulce complet lipsit de oxigen.Carasul tolerează, de asemenea, câteva zile de anoxia, la temperaturi ridicate, și, spre deosebire de alte specii de ramane încă fizic activ în lipsa totala a oxigenului. In conditii similare, peste 95% din speciile de apa dulce de la noi pot deceda.

Pescuit la feeder la caras – localizare

Primăvara, când apele se dezgheaţă, carasul care pe timpul iernii sta pe fundul apei,  devine activ şi pe verticală şi începe să se mişte pe aproape toată întinderea apei, căutând condiţiile optime.  Odată ce apa începe sa se încălzească în zonele  mai puţin adânci, cu vegetaţie, carasul va fi găsit aici, unde de obicei prin luna Mai şi uneori până în Iulie îşi va depune icrele.  Din păcate , trebuie sa menţionăm şi faptul că în perioada pontei, peştii prea puţin precauţi devin ţinte sigure pentru pescarii mai puţin sportivi. Trăsăturile în perioada primăverii sunt timide, uneori abia perceptibile pe vârful feederului. Se poate întâmpla chiar ca peştele să stea prins în cârlig , fără să se zbată, pescarul având surpriza descoperirii capturii la recuperarea monturii.  Pe măsură ce temperaturile cresc, carasul se va hrăni totuşi mai agresiv, şi trăsurile vor deveni mi determinate si mai clare. Perioadele cele mai favorabile unui pescuit la feeder la caras vor fi dimineaţa si seara , pentru ca, deşi este recunoscut ca unul din cei mai rezistenţi peşti la schimbările din apă, atunci când temperatura acesteia creşte foarte mult, în miezul verii, carasul nu se va mai hrăni, metabolismul sau  fiind afectat imediat de schimbarea parametrilor apei. Toamna carasul se hrănește destul de bine, acumulând resurse pentru iarna.  După îngheţ, carasul poate fi pescuit  la copca-de obicei pe lângă cocioacele de trestie,  dar trăsăturile vor fi anemice şi destul de rare.

Pescuit la feeder la caras – nada si momeli

Şi fiindcă nu putem încheiem fără să nu vorbim – măcar principial şi succint – şi despre nade, în ultima parte a acestei incursiuni  am sa menţionez câte ceva în acest sens. Dar ceea ce trebuia înţeles (şi) din cele menţionate mai sus, este faptul că nu există  şi nici nu va exista vreodată o nadă care sa funcţioneze pe orice apă şi în orice condiţii.  Necesitățile de hrănire ale peştilor se modifică în funcţie de anotimp, de chimia apei, de temperatura,si turbiditatea acesteia. Iar pentru a avea o partidă cât mai reuşită, alegerea unei nade, trebuie să se facă ţinând cont măcar parţial de cele discutate ici.

Despre culoarea nadei, menţionez că şi eu sunt adeptul nadelor neutre, care nu contrastează excesiv cu nuanţa predominantă a substratul apei, şi consider că nadele galbene (de caras) sunt eficiente doar atunci când peştii sunt foarte activi . O nada de culoare neutra,  potrivita pentru un pescuit la feeder la caras este Pro Natural de la Bait Tech. Pentru o nada deschisa prefer Pro Feeder Groundbait de la acelasi producator. . Şi de multe ori sunt de părere ca momeala şi locul în care este prezentată aceasta poate avea relevanţă mai mare decât nada. Caraşii se hrănesc in toate straturile apei, ei pot răscoli mâlul in căutarea libelulelor, sau pot vana insecte de pe suprafața apei . Ei se hrănesc cu aproape tot ceea ce trăiește într-o apă dulce, de la lipitori la ouă de melci, de la  dafnii la insecte care se ridica din mâl spre suprafaţa apei. .Cel mai bine este să încercați să schimbați si să încercaţi diverse  adâncimi, prin flotarea momelii la nevoie, pentru a determina cea mai bună soluţie pentru fiecare partidă în parte.  Cu toate acestea, deoarece  pescuitul pe fundul apei este cel care produce rezultate bune în cele mai multe condiții, este o idee bună să vă începeţi partidele fie ele de feeder , match sau vargă –  căutând peştele în imediata apropiere a substratului. 

Fir îtins!

Claudiu Banu